- temperánţã
- s. f., g.-d. art. temperánţei; pl. temperánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
temperánţã
Look at other dictionaries:
temperanţă — TEMPERÁNŢĂ s.f. (Rar) Cumpătare, moderaţie, sobrietate (în special în privinţa consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEMPERÁNŢĂ s. v. chibzuială, chibzuinţă,… … Dicționar Român
National–Louis University — National Louis University National Louis University, Chicago Motto Sapientia Dignitas Tempe … Wikipedia
chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală … Dicționar Român
intemperanţă — INTEMPERÁNŢĂ, intemperanţe, s.f. (livr.) Necumpătare, netemperanţă. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 intemperánţă s. f., g. d. art. intemperánţei; (manifestări) pl. intemperánţe … Dicționar Român
sobrietate — SOBRIETÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderaţie în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [pr.: bri e ] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, atis.… … Dicționar Român
temperant — temperánt adj. m., pl. temperánţi; f. sg. temperántă, pl. temperánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TEMPERÁN//T1 temperanttă (temperantţi, temperantte) rar 1) Care temperează. 2) (despre medicamente) Care are… … Dicționar Român
virtute — VIRTÚTE, virtuţi, s.f. 1. Însuşire morală pozitivă a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinaţie statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acţiuni frumoase … Dicționar Român
